In miez de noapte cind luna bate
O liniste eterna intr-o umbra se asterne ,
Doi necunoscuti se intilnesc
La fintina suspinelor.
Doi necunoscuti in univers
Sub un covor de mii de stele,
Stau linga apa ce da viata
Din fintina suspinelor!
Nu se cunosc ei cine sunt
Nu stiu ei cum au ajuns
Sunt pe-o margine de drum
La fintina suspinelor, acum .
Cit de departe totusi sunt
De codrii Basarabiei!
Vor sa sa miarga din trecut
Si incep ei cu fintina suspinelor.
Un vint rece a trecut
In ochi cind sau privit
Oare au fost aici, cindva
La fintina suspinelor ce-i astepta ?
In noaptea asta imparateasca
Ei pe-o clipa se inalta
Si jurind stiind ca tace
La fintina suspinelor ce zace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu